Primul tratament în Ucraina

Ne bucurăm că am reuşit ceea ce părea greu de îndeplinit la începutul anului: să beneficiem de 13 zile de tratament la clinica din Truskawets, Ucraina, specializată pentru boala lui Răzvan, şi nădăjduim să fie primele zile dintr-un şir de tratamente necesare recuperării. Echipa care lucrează acolo este specializată pentru a oferi multiple metode pentru stimularea şi recuperarea copilaşilor bolnavi din naştere.

Luni când am ajuns am fost primiţi de echipa de medici pentru a face evaluarea stării lui Răzvan, pe baza cărei s-a stabilit programul următoarelor zile. Programul era de dimineaţa de la 9 până la 12.30. După-masa o aveam liberă, iar în zilele când nu a fost așa răcoare am putut ieşi la plimbare prin împrejurimi. Timp de două zile am avut o procedură pentru echilibru, în care Răzvan era stimulat în timp ce atârna în hamuri (vezi Poze Ucraina). Câştigul urmărit era să reuşească să ridice capul în extensie şi să stea drept cu tot corpul. A reuşit de câteva ori.
În fiecare zi la ora 9 a fostinclus în program luminoterapia, adică expunerea lui Răzvan sub un spectru de lumini colorate pentru stimulare senzorială. Pentru relaxare îl masau pe Răzvan timp de o oră pe zi, o dată pe tot corpul şi 20 de minute la faţă. Atât de relaxat a reuşit să fie după câteva zile încât era foarte bine să se păstreze aşa. Din păcate încordarea a revenit după ce ne-am întors în ţară. La fiecare şedinţă de masaj venea o doamnă doctor care îi făcea 10 minunte de reflexoterapie lui Răzvan. Mai era
Bucuria mare este că a învăţat să apuce cu mânuţa diferite obiecte, să-şi relaxeze muşchii, să răspundă bine la toate procedurile (nu am întâmpinat dificultăţi de adaptare sau alte probleme). Starea sănătăţii i-a permis să nu piardă nicio şedinţă. Personalul medical este atent, drăguţ şi implicat în ceea ce fac. Recomandarea lor este să nu întrerupem formele de recuperare din ţară şi când ne permitem financiar să revenim la clinică pentru încă o sesiune de terapie.  Dacă vom mai reuşi să strângem cei 3500 de euro vom putea merge chiar spre sfârşitul toamnei, în noiembrie. Fiind deja rece afară va trebui să optăm pentru cazarea direct în clinică pentru a nu-l expune pe Răzvan la frig, sistemul lui imunitar fiind scăzut. De aceea, pentru toamnă este necesară suma de 3500 de euro, cazarea fiind mai scumpă decât la hotelul în care am stat acum.
Noi am lucrat din greu şi recunosc că resimţim oboseala şi la o săptămână de la revenirea acasă. Drumul a fost obositor pentru amândoi, Răzvan nereuşind să doarmă pe maşină nici la dus nici la întors.
Ne-am refăcut în primele zile de cazare. Condiţiile sunt bune la hotelul unde am stat, mâncarea variată şi personalul pregătit să răspundă nevoilor alimentare ale copiilor cu deficienţe ca şi Răzvan.
Am avut un mare ajutor din partea familiei Despa, părinţii Dariei (bolnăvioară tot de tetrapareză spastică). Cu ei am mers până la clinică, tatăl Dariei ne-a ajutat la traducere, ne-a îndrumat spre cazare, ne-a arătat împrejurimile. Foarte mult ajutor am primit din partea lor şi a fost aşa plăcut să nu fim singuri într-un loc străin. Din suflet le mulţumim pentru toată buna dispoziţie cu care ne-au înconjurat şi pentru toate sfaturile primite!
Vouă vă mulţumim pentru darul financiar şi pentru toate rugăciunile şi încurajările voastre. Toate au contat, toate ne-au motivat şi ne-au dat puterea să nu renunţăm, chiar dacă Răzvan creşte, se îngreunează, dar când vezi că se poate, când îl vezi că răde din tot sufletul şi e atent la cei din jur nu-ţi dai voie să renunţi. Dumnezeu are grijă de noi şi noi îi mulţumim pentru tot.

Să fiţi bucuroşi pentru toate câte aveţi, suntem bogaţi:)