Dragii noștri,

Vă spunem din nou bun găsit și La mulți ani!  vă urăm din suflet un an nou frumos, să fiți sănătoși, bucuroși și toate dorințele să vi se realizeze. E mult de când nu am mai dat nici un semn de viață aici pe acest site, suntem mai prezenți pe rețeaua de socializarea Facebook ( ex. Ana Machedon )

Despre noi vă putem spune ca am crescut, am împlinit 6 anișori, suntem bine și continuam să facem recuperare prin centrele din oraș, cele din țară și în special acasă. Parcurgând aceste etape nu putem să spunem că am obținut evoluții spectaculoase precum cele pe care le dorim însă odată cu trecerea timpul, crescând, ne împăcăm mai bine cu exercițiile.

Vă mulțumim nespus că a-ți fost mereu alături de noi, ne-ați încurajat și nu în ultimul rând vă dorim tot binele din lume și să aveți parte de tot ce-i mai frumos.

...iată și câteva poze cu noi...

Ce mai face Razvan!

Bun gasit dragi nostri  !  A trecut ceva timp de cind nu am mai dat nici un semn de viata,nu ca nu am fi vrut dar am fost prinsi cu activitatile si programul nostru de recuperare,cu problemele de zi cu zi care nu sint putine,iar timpul trece parca zboara.Stiu ca vati gindit la noi,si noi ne-am gindit mereu la voi toti care ne sinteti alaturi si ne ajutati si va multumim din suflet.Despre Razvan pot sa va spun ca,in principiu este bine si pentru asta ai multumesc Bunului Dumnezeu adica nu mai avem asa probleme cu racitul si cu tot felul de alte afectiuni cum era cind era mai mic.Din punct de vedere psihomotor nu avem alte imbunatatiri sau progrese,sintem tot asa cum v-am spus in postarea anterioara,chiar daca nu am incetat deloc sa facem terapie.

Cum vam mai spus facem recuperare si stimulare la centre in oras,acasa,si am fost la Baile 1 Mai in acest an de trei ori,iar acum ne pregatim pentru a patra sesiune,in  4 noiembrie  vom merge din nou.Ma rog la Dumnezeu sa ne ajute sa facem toate procedurile cu bine si sa avem si rezultate.

Ne-am fi dorit sa mai putem ajunge in Ucraina la recuperare,dar din pacate sint multe probleme care ne impiedica sa mergem.Poate cu ajutorul lui Dumnezeu si al vostru vom reusi in viitorul apropiat,pentru ca imi doresc din tot sufletul sa fac mai multe pentru Razvan,sa avem progrese mai multe....poate intr-o zi o sa-l vad in picioare,chiar si ajutat dar sa paseasca singur....Este foarte greu in stadiul in care e acum,deplasarea cu el e foarte dificila,iar cheltuielile foarte mari,abia le mai facem fata,cred ca stiti si voi toti ca pe unde mergi trebuie bani si toate sint  foarte scumpe..Sa va mai spun ca Razvanel al nostru creste,este mare si frumos,ii place foarte mult sa fie in centrul atentiei,sa fie multa lume in jurul lui,dar cel mai mult ii place sa se plimbe cu masina,e cel mai fericit copil cind e in masina.Va pupam pe toti,va multumim din suflet ca sinteti alaturi de noi si ne rugam Bunului Dumnezeu sa va dea multa sanatate,bucuri si sa va tina departe de greutati si probleme,Doamne Ajuta !

Va invitam la o sedinta foto  cu Razvanel.

Eu si mami in bazin la 1 Mai

FOTOGRAFII DE LA CRĂCIUN

Înainte de Crăciun, am avut serbare la grădi, noi toţi îngeraşii;

unde a venit desigur Moş Crăciun. Eu, cum nu pot să-i spun Moşului o poezie, i-am zâmbit cum ştiu eu mai frumos.

Ceva mi-a atras mie atenţia...

Era brăduţul nostru din noua casă

Cu tata şi cu prietenul Ruben de la Zalău de Sfintele Sărbători. Bine este când e familia împreună! 

Vă dorim tuturor împliniri şi linişte în anul acesta.

LA MULȚI ANI CU FOLOS!

Dragi prieteni, sper că ați petrecut sărbătorile cu bine alături de cei dragi, cu sănătate și pace. Noi vă dorim un AN NOU plin de bucurii, împliniri, sănătate multă, să fiți iubiți și fericiti! 
Ne cerem scuze că nu am dat nici un semn, nu v-am mai spus nimic despre noi, dar am avut o perioada foarte agitată cu multe evenimente dar și probleme. De mai bine de două luni ne-am mutat în noua casă, unde nu am avut internet până acum câteva zile. 

Despre Răzvan vă pot spune că e binișor, psihic e mai bine, mai atent, înțelege tot mai multe lucruri, e...mai ,,matur'' parcă. Ține mult mai bine capul, îi place foarte mult să stea ridicat în fund, nu stă încă singur dar are mai mult echilibru decât înainte. Toate aceste progrese le-am observat în timp, după ce ne-am întors din Ucraina. Ne dorim foarte mult să mai ajungem și anul acesta măcar de trei ori. Trebuie să avem continuitate la acea terapie. Numai așa vom putea vedea mai multe rezultate. 

Acum facem terapie acasă, mergem la grădinița Constantin Pufan unde facem tot felul de stimulări polisenzoriale. Am început să frecventăm și centrul de zi Podul Lung unde Răzvan stă fără mama 4-5 ore cu grupa de copii și doamna educatoare, ceea ce pentru noi înseamnă foarte mult, e un pas uriaș. 

Din pacate, acum, până ne reorganizăm cu transportul, am întrerupt frecventarea centrului. Sperăm să reîncepem cât mai curând posibil. Sărbătorile le-am petrecut cu tati și am putut să ne deplasăm cu mașina în oraș. De luni s-a întors la muncă și mami învață pentru examenul la școala de șoferi care este luna aceasta. Să mă pomeniți ca să reușesc să îl iau, foarte mult m-ar ajuta să pot conduce mașina.

Ne bucurăm că pășim în noul an alături de voi. Vă dorim să aveți parte de bucurii nesperate anul acesta și putere să treceți peste încercări.
La mulți ani din partea noastră: Răzvan, Ionuț și Ana Machedon!

Primul tratament în Ucraina

Ne bucurăm că am reuşit ceea ce părea greu de îndeplinit la începutul anului: să beneficiem de 13 zile de tratament la clinica din Truskawets, Ucraina, specializată pentru boala lui Răzvan, şi nădăjduim să fie primele zile dintr-un şir de tratamente necesare recuperării. Echipa care lucrează acolo este specializată pentru a oferi multiple metode pentru stimularea şi recuperarea copilaşilor bolnavi din naştere.

Luni când am ajuns am fost primiţi de echipa de medici pentru a face evaluarea stării lui Răzvan, pe baza cărei s-a stabilit programul următoarelor zile. Programul era de dimineaţa de la 9 până la 12.30. După-masa o aveam liberă, iar în zilele când nu a fost așa răcoare am putut ieşi la plimbare prin împrejurimi. Timp de două zile am avut o procedură pentru echilibru, în care Răzvan era stimulat în timp ce atârna în hamuri (vezi Poze Ucraina). Câştigul urmărit era să reuşească să ridice capul în extensie şi să stea drept cu tot corpul. A reuşit de câteva ori.
În fiecare zi la ora 9 a fostinclus în program luminoterapia, adică expunerea lui Răzvan sub un spectru de lumini colorate pentru stimulare senzorială. Pentru relaxare îl masau pe Răzvan timp de o oră pe zi, o dată pe tot corpul şi 20 de minute la faţă. Atât de relaxat a reuşit să fie după câteva zile încât era foarte bine să se păstreze aşa. Din păcate încordarea a revenit după ce ne-am întors în ţară. La fiecare şedinţă de masaj venea o doamnă doctor care îi făcea 10 minunte de reflexoterapie lui Răzvan. Mai era
Bucuria mare este că a învăţat să apuce cu mânuţa diferite obiecte, să-şi relaxeze muşchii, să răspundă bine la toate procedurile (nu am întâmpinat dificultăţi de adaptare sau alte probleme). Starea sănătăţii i-a permis să nu piardă nicio şedinţă. Personalul medical este atent, drăguţ şi implicat în ceea ce fac. Recomandarea lor este să nu întrerupem formele de recuperare din ţară şi când ne permitem financiar să revenim la clinică pentru încă o sesiune de terapie.  Dacă vom mai reuşi să strângem cei 3500 de euro vom putea merge chiar spre sfârşitul toamnei, în noiembrie. Fiind deja rece afară va trebui să optăm pentru cazarea direct în clinică pentru a nu-l expune pe Răzvan la frig, sistemul lui imunitar fiind scăzut. De aceea, pentru toamnă este necesară suma de 3500 de euro, cazarea fiind mai scumpă decât la hotelul în care am stat acum.
Noi am lucrat din greu şi recunosc că resimţim oboseala şi la o săptămână de la revenirea acasă. Drumul a fost obositor pentru amândoi, Răzvan nereuşind să doarmă pe maşină nici la dus nici la întors.
Ne-am refăcut în primele zile de cazare. Condiţiile sunt bune la hotelul unde am stat, mâncarea variată şi personalul pregătit să răspundă nevoilor alimentare ale copiilor cu deficienţe ca şi Răzvan.
Am avut un mare ajutor din partea familiei Despa, părinţii Dariei (bolnăvioară tot de tetrapareză spastică). Cu ei am mers până la clinică, tatăl Dariei ne-a ajutat la traducere, ne-a îndrumat spre cazare, ne-a arătat împrejurimile. Foarte mult ajutor am primit din partea lor şi a fost aşa plăcut să nu fim singuri într-un loc străin. Din suflet le mulţumim pentru toată buna dispoziţie cu care ne-au înconjurat şi pentru toate sfaturile primite!
Vouă vă mulţumim pentru darul financiar şi pentru toate rugăciunile şi încurajările voastre. Toate au contat, toate ne-au motivat şi ne-au dat puterea să nu renunţăm, chiar dacă Răzvan creşte, se îngreunează, dar când vezi că se poate, când îl vezi că răde din tot sufletul şi e atent la cei din jur nu-ţi dai voie să renunţi. Dumnezeu are grijă de noi şi noi îi mulţumim pentru tot.

Să fiţi bucuroşi pentru toate câte aveţi, suntem bogaţi:)

Am ajuns în Ucraina

A durat ceva mai mult decât ne-am propus dar până la urma s-a rânduit să ajungem cu bine la clinica din Lviv (Lvov, Ucraina). Și asta cu mult ajutor financiar din partea dumneavoastră și cu multe încurajări și rugăciuni. S-au strâns mai bine de 3500 de euro și vă mulțumim din tot sufletul pentru efortul făcut. 
Am plecat duminică seara la ora 22 din Timișoara și ne-am internat la clinică luni la ora 9.30, chiar în ziua Adormirii Maicii Domnului. Marți am început primele proceduri, terapie și masaj, iar de miercuri programul a început să fie mai încărcat. Plouă mai mult în Ucraina acum, nu e vara pe care am lăsat-o în Timișoara. Suntem cazați la hotelul din imediata apropiere a clinicii. Rămânem aici până sâmbătă pe 27 august când vom face drumul înapoi spre casă. Ne dorim mult să ajute toate procedurile care i se vor face aici lui Răzvan.

Să vă răsplătească Dumnezeu darul după cum aveți nevoie.
Vă îmbrățișăm pe toți.

Confirmarea de la clinică

Doamne ajută!


Am primit astăzi confirmarea de la Clinica din Lviv pentru perioada 15.08-27.08.2011. Ne bucurăm mult că ne-au acceptat pentru că în această perioadă sunt multe solicitări şi alţi părinţi stau la coadă. Noi, cum am amânat tratamentul din iunie doar am reprogramat sesiunea. Dacă totul este bine şi vom reuşi să aranjăm şi cu transportul vom ajunge în sfârşit în Ucraina. Am găsit o modalitate de cazare mai ieftină chiar lângă clinică, am primit şi confirmarea de cazare de la Hotel Elita. Le puteţi vedea şi dumneavoastră mai jos.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al dumneavoastră se întâmplă lucruri minunate, care acum câteva luni nu păreau posibile. Dar ştiţi cum este, ce nu e posibil la om, Dumnezeu poate.
Să fiţi sănătoşi :)

POVESTEA LUI RĂZVAN

02.12.2010
Mă numesc Ana Machedon şi sunt din Timişoara. Fiul meu Răzvan a împlinit de curînd 3 ani. Au trecut 3 ani şi două luni de la cea mai fericită zi din viaţa mea, care însă în loc să fie plini de bucurie şi împliniri au fost plini de tristeţe şi durere. Şi asta pentru că Răzvan nu este sănătos, aşa cum ne-am fi dorit eu şi soţul meu.
Născut prematur la 36 de săptămâni prin cezariană în urma unei suferinţe fetale, aşa cum au spus medicii, cu o greutate de 3030 g, a fost într-o stare foarte gravă din primele clipe. Diagnosticul iniţial a fost hemoragie cerebrală intraventriculară gr. III-IV, adaptare neonatală dificilă, EHIP formă severă. După 7 zile în maternitate am fost transferaţi la secţia prematuri unde am mai stat 10 zile pînă cînd starea generală a fost stabilă. Ajunşi acasă, a început chinul şi lupta cea mare.
Ştiam deja că Răzvan este un copil bolnav, aşa că am început să citim, să întrebăm, să ne informăm ce şi unde am putea face ceva pentru el. Ne doream să poată fi un copil normal, să se bucure şi el de copilărie. După nenumărate controale periodice: neurologie, oftalmologie, RMN şi toate cîte se cereau, la 3 luni am început terapia de recuperare. La început kinetoterapia clasică apoi, la îndemnul neurologului nostru, dl Dr. Bacos, am început să urmăm o altă formă de terapie, Vojta*. Din păcate, această terapie se face la noi în oraş numai în regim particular şi, oricum, sunt foarte puţine cabinete chiar la nivel de ţară. În prezent o şedinţă de 30 de minute costă 35 ron, iar noi le efectuăm zilnic. Nu o spun cu părere de rău, dar vreau să înţelegeţi că am făcut şi facem mari sacrificii ca să putem urma această terapie în fiecare zi, pe lîngă tratamentele medicamentoase plus multe altele. Suntem o familie modestă şi sincer vă spun că banii nu ne dau afară din casă.
Din păcate însă, cu toate eforturile noastre de până acum, azi, la vârsta de 3 ani, Răzvan este un copil care nu vorbeşte, nu stă în fund, nu-şi controlează nici capul bine, iar de mers nici nu poate fi vorba. Nu prinde cu mînuţele, nu fixează cu privirea decît pentru scurt timp. Iar diagnosticul final este paralizie cerebrală, tetrapareză piramidală şi extrapiramidală (tetrapareză spastică), retard psihomotor sever, encefalomalacie multichistică, microcranie, atacuri distonice. 
Pe lîngă terapie Vojta, periodic am fost şi prin ţară la recuperare: Centrele 1 MAI-Oradea, Sibiu, Zalău. De când s-a născut am consultat mulţi medici din ţară şi din străinătate: Austria, Ungaria, Italia, cu întrebarea CE SE POATE FACE? CE ŞANSE AVEM CA RĂZVAN SĂ SE FACĂ BINE CÂNDVA? Răspunsurile au fost la fel peste tot: recuperare, kinetoterapie şi stimulare polisenzorială, dar cît va ajunge să recupereze nu ştie nimeni să spună. Este foarte dureros, dar nu vrem să renunţăm, nu avem voie, trebuie să facem tot ce se poate, ne punem speranţa în Dumnezeu. Poate va veni ziua cînd va sta în fund şi voi putea să-l duc de mînuţă ... măcar atît ... nu pot să sper la mai mult, deşi de multe ori e bine să ai speranţe înalte. Dar cît de mare e dezamăgirea cînd speranţele acelea înalte nu se îndeplinesc ...
Am auzit şi am citit despre clinica de recuperare din UCRAINA**, am văzut copii cu probleme la fel de mari, care au ajuns acolo şi au avut progrese mari. Îmi doresc din tot sufletul să ajung şi eu cu Răzvănel acolo, dar nu ne putem permite din punct de vedere financiar. O sesiune de 12 zile acolo costă in jur de 3500 euro, iar noi nu avem cum să facem rost de o sumă aşa de mare. Plus că majoritatea copiiilor care au urmat terapiile din Ucraina au fost acolo nu numai o dată, unii chiar de 3-4 ori în decurs de 1-2 ani. Ne descurcăm foarte greu cu terapia de aici şi cheltuielile pe care le avem zi de zi.
De aceea apelez la bunătatea inimilor voastre să ne ajutaţi, ştiu că trecem printr-o perioadă foarte grea nu doar noi, ci cu toţii, dar ştiu şi că există oameni cu suflet bun care ne AJUTĂ. Din puţinul vostru vă rog să-l ajutaţi pe Răzvănel al nostru să aibă o copilărie şi o viaţă mai uşoară, să nu sufere şi să nu se chinuie aşa toată viaţa. În stadiul în care este acum viitorul înseamnă o viaţă în scaunul cu rotile. Cel mai mult îmi doresc să se poată deplasa pe picioarele lui, să nu îl duc pe braţe toată viaţa, pentru că oricît mi-aş dori, fizic nu voi putea. Să spună când îi e sete, când îi e foame, când îl doare ceva. Ne dorim foarte mult să îl auzim spunînd MAMA ... şi ... TATA. Nu vă putem descrie durerea din sufletele noastre, chinul şi suferinţa prin care trecem. Nu ştim de ce destinul a fost aşa crud cu noi, să nu ne putem bucura de copilaşul nostru, de lucrurile şi năzdrăvăniile frumoase sau urâte pe care le-ar putea face.
Ştim că nimic în viaţă nu este întîmplător. Ajutaţi-ne vă rugăm, puţin câte puţin de la fiecare, pentru Răzvan contează foarte mult să ajungem  la recuperare în Ucraina. DOAMNE AJUTĂ!


*   terapia Vojta
** clinica de recuperare din Ucraina

Galeria foto

20.12.2010

Eu sunt Răzvan şi aşa am crescut din 22 noiembrie 2007. Aici sunt la 8 luni

 

Mami mea dragă

    Am stat trei săptămâni la Zalău pentru terapie

 Am ciocnit ou de Paşti, chiar anul trecut (2010)

şi am prins putere să mă sprijin într-un cot. 

Uite ce puternic sunt!

După ce Mamaia mă ţine în braţe

pot să râd cu gura până la urechi

Tati ştie că îl iubesc

      Ne distrăm cu Mami la Zalău

şi cu Cristina, prietena noastră din Zalău





Răzvan a plecat la Oradea

      UPDATE 25 februarie 
Veştile sunt de bine, recuperarea decurge firesc respectându-se programul de acum o săptămână jumătate. Şi, îmbucurător, este prima dată de când merg la astfel de recuperări şi Răzvan nu s-a răcit deloc. Este mare lucru pentru că, pe lângă diagnosticul de la naştere, Răzvan are şi un sistem imunitar slăbit. Fiind totuşi iarnă şi zăpadă destulă şi la Oradea, Ana evită şedinţele în bazin. Sâmbătă au avut program administrativ, mămicile au făcut curăţenie în camere, au spălat haine şi au ieşit la plimbare. Duminică a fost zi de odihnă pentru a fi în formă pentru încă o săptămână. Abia aşteaptă să revină acasă. Vă mulţumeşte pentru toate încurajările şi gândurile bune transmise, se bucură că le sunteţi alături.

17.02.2011

     Sâmbătă (12 februarie) pe la prânz Răzvan a ajuns la Oradea la clinica 1 Mai, pentru a face tratament de recuperare intensiv. În boala pe care el o duce şi pe care părinţii lui o duc deopotrivă este nevoie de un efort susţinut pentru a nu întrerupe aceste tratamente. Ele se fac cinci zile pe săptămână în Timişoara şi zilnic acasă în 2-3 şedinţe de 30 de minute. Doar prin continuitate se pot activa şi stimula grupele de muşchi şi centrii nervoşi care la noi, oamenii sănătoşi, funcţioneză de la naştere, firesc. Pentru Răzvan firescul este să fie întors de mama lui pe burtică şi apoi să se străduiască să se ridice într-un cot. Sprijinul pe ambele coate este considerat deja o victorie.

        Spitalul clinic de recuperare pentru copii cu probleme neuromotorii de la băile 1 Mai-Oradea asigură un cadru specializat pentru diferite exerciţii şi proceduri benefice corpului lui Răzvan. Se fac mai multe tipuri de stimulări: şedinţe de masaj medical, câte 30 de minute zilnic, terapia Vojta - pe care Răzvan o urmează cu succes şi în Timişoara, recuperare medicală în bazin cu un profesor, aceasta din urmă se face  mai rar pentru că Răzvan răceşte din cauza sistemului imunitar scăzut, etc. Perioada petrecută la centru este una şi de socializare deoarece se întâlnesc mămici cu micuţi din toată ţara cu aceleaşi afecţiuni sau asemănătoare. Acolo se schimbă informaţii utile: ce rezultate dă anumită terapie, de unde poţi primi ajutor, ce clinică este recomandată pentru boala lui Răzvan ş.a. Grupurile de suport funcţionează în acest fel, problemele fiecărei mămici nemaifiind izolate. 

         Sunt acceptaţi toţi copii în funcţie de locurile disponibile. Este obligatoriu ca analizele să fie făcute la zi şi cei prezenţi să nu sufere de boli contagioase în timpul şederii. Imediat după cazare se obţine o fişă cu activităţile de recuperare. Aceasta se va completa de către medicul instituţiei cu acţivităţile recomandate în funcţie de dosarul medical la zi. Începând de astăzi dimineaţă (luni, 14 februarie 2011) Ana merge la cabinetele medicilor specialişti pentru a-l programa pe Răzvan la proceduri. Timp de trei săptămâni se va respecta acelaşi program.

         Perioada de tratament s-a făcut la recomandarea doctorului neurolog din Timişoara. Ana şi Răzvan au fost  prima dată la 1 an şi 4 luni într-un astfel de centru, iar apoi la 2 ani. La centrul de la 1 Mai-Oradea Răzvan este a treia oară. Până acum ei au fost de cinci ori la centrele din ţară, din Zalău, Oradea şi Sibiu. Răzvan este mai relaxat de când urmează constant aceste tipuri de recuperare în ţară şi care sunt susţinute de exerciţiile din Timişoara.

         Îi aşteptăm cu veşti, iar dacă aveţi mesaje pentru ei puteţi să le transmiteţi la comentarii sau direct pe mail la

machedon_ana@yahoo.com

Primul zâmbet

24.02.2011
               Răzvan a zâmbit prima dată după 6 luni de viaţă. Părinţii care i-au fost alături din primele clipe au avut de aşteptat pâna ca fiul lor să se însenineze la chip prin zâmbete. La naştere nu a plâns imediat, de la 10.30 a.m. şi până la 18.00 p.m. a fost tăcere. Apoi Răzvan a izbugnit într-un plâns care a durat jumătate de an. Într-o zi a plâns 24 de ore şi nu a mâncat nimic, la un moment dat, pe când era în spital, a primit puţin lapte din pipetă şi a început să se mai liniştească.

               Pe lângă starea de agitaţie de fiecare zi, muşchii lui Răzvan au fost puternic contractaţi până la 2 ani şi 4 luni când a început să se mai relaxeze. La început doar puţin, se simţeau efectele terapiei şi apoi treptat perioadele de relaxare s-au mărit. De un an de zile muşchii sunt tot mai destinşi. A ajuns în urma stimulării să-şi ţină capul mai bine şi chiar reuşeşte să-l ţină drept pentru o perioadă de timp. Încă de la început ţinea gura larg deschisă şi nu putea mesteca sau înghiţi. Prin terapia Vojta s-au activat muşchii masticaţiei şi a ajuns să-şi ţină gura închisă normal, se poate observa diferenţa în primele poze de pe blog.

               Stimularea polisenzorială şi grija permanentă a celor din jurul lui au început să-şi facă simţite efectele. Răzvan este mai prezent decât în primele luni de viaţă, auditiv este foarte atent. Poezia spusă de mama "Un pitic atât de mic / făcea baie-ntr-un ibric" şi cântecelul "Un elefant se legăna pe o pânză de paianjen" cântat de Gina, prietena familiei, sunt primele la care Răzvan a reacţionat. Acum, sirenele salvării, cântecele pentru copii, vocea de la celălalt capăt al telefonului sunt sunete pe care el le ştie şi fie zâmbeşte, fie se linişteşte sau râde cu gura pâna la urechi de parcă ar fi cel mai sănătos copilaş.

               Când se găseşte într-un mediu străin, cu mulţi stimuli, Răzvan se manifestă prin agitaţie. Aşa se întâmpla şi până acum un an când el şi mama lui circulau cu mijloacele de transport în comun. Ca să stea liniştit pe tot parcursul drumului, mama îi cânta la ureche. Din fericire, acum transportul este asigurat de protecţia persoanelor cu handicap (ANPH).

                Dacă e să vă întâlniţi cu Răzvan să ştiţi că se bucură când îi vorbiţi sau îi cântaţi, o să vedeţi cât de vesel poate să fie.

Ne-am întors

28.03.2011
Dragii noştri,

Daţi-ne voie să ne adresăm aşa familiar pentru că ne-aţi devenit dragi şi vă simţim aproape chiar dacă cu unii dintre voi ne întâlnim doar prin intermediul blogului.

A fost o perioadă încărcată de când ne-am întors de la Oradea şi nu am reuşit să postez, dar mi-am dorit să ştiţi că sesiunea aceasta de tratament a fost reuşită. Sunt mulţumită de cum a răspuns Răzvan la tratament şi a fost mare uşurare că nu a răcit cât timp am stat în centru. Ca să fim siguri ne-am luat măsuri: nu am făcut şedinţele în bazin, iar la plimbare ieşeam bine înfofoliţi. Am remarcat, ca şi în alte dăţi, că lucrăm eficient pe minge, ceea ce mă face să continui acest exerciţiu şi acasă. În cele trei săptămâni petrecute la Oradea am reuşit să cunoaştem mămici şi copilaşi drăguţi şi chiar să legăm prietenii. Răzvan a fost luat sub aripa protectoare a lui Robert, care l-a amuzat, i-a citit poveşti şi a petrecut destul timp cu el. În curând încărcăm şi poze.

Reîntorşi acasă nu am scăpat de răceală. Încă din primele zile Răzvan a început să dea semne şi l-am trecut imediat pe tratament la care ştiu că răspunde bine. Am fost nevoiţi să amânăm sesiunile de Vojta şi mersul la grădi pentru o săptămână. Din cauza bolii nici acasă nu am putut face prea mult exerciţiile. Dar, în timpul acesta a venit şi o veste bună, am primit aprobarea pentru cumpărarea unui cărucior potrivit pentru Răzvan, care să îi susţină corect coloana şi să mă ajute la deplasări prin oraş. Ştiu că am testat la Oradea un astfel de cărucior şi am văzut cât de bine şi de confortabil stă Răzvan în el şi mă gândeam atunci ce bine ar fi să avem şi noi un cărucior aşa bun. Dumnezeu a mijlocit şi în curând nădăjduim să-l primim. 

Acum suntem bine, ne-am reluat programul de săptămâna aceasta. Este puţin mai greu deoarece maşina de la Direcţie care ne asigură transportul în fiecare zi de acasă la grădiniţă şi înapoi a rămas fără combustibil. Va trebui să plec cu o oră mai repede ca să ajung la timp. Asta va fi până la sfârşitul săptămânii.

Vă mulţumesc pentru mesajele de încurajare primite pe e-mail sau transmise prin cunoscuţi. M-am bucurat să văd că în perioada cât am fost plecaţi la Oradea s-au mai strâns bani în cont. Sunt acum (28.03.2011) echivalentul a 600 de euro. Vă mulţumim tuturor. Ne-am permis ca în semn de recunoştiinţă să alcătuim o rubrică separată de mulţumiri. Dumnezeu să vă răsplătească pentru darul vostru.

Poze de la Oradea

12.04.2011

Mai ştiţi că am fost la Oradea, puteţi citi mai sus despre ce am făcut acolo şi cum ne-a fost. Se întâmpla în februarie la sfârşit cât încă era zăpadă şi frig afară. Vă promiteam fotografii cu Răzvan şi prietenul lui Robert, un băieţel simpatic care s-a lipit de Răzvan şi au fost nedespărţiţi pe tot parcursul sejurului. Robert i-a citit poveşti, l-a drăgălit, au ieşit împreună în zăpadă, i-a cântat la xilofon descoperind cât de mult îi place lui Răzvan muzica. Iar Răzvan îi răspundea cu hohote de râs şi cu bună dispoziţie. Ce mai, o prietenie sinceră plină de afecţiune.

"Răzvan, să ştii că sunt lângă tine!"                                                                

băieţii în pijamale la o porţie de râs înainte de culcare

"Vine goanga pâş, pâş, pâş!"

                                                               
după baie mami mă înfofoleşte, stilul sărmăluţă

freză de seară

acasă

 

Acasă, la scurt timp după de ne-am întors aveam să ne bucurăm mult de vizita neaşteptată a lui tati, care a putut veni cu lucrul în ţară şi a rămas pentru câteva zile. Am fost destul de ocupat după cum vedeţi şi încă nu v-am dat toate veştile bune :)