Răzvan are nevoie de un tratament în UCRAINA, unde o sesiune de terapie costă 3.500 euro.
Dacă doriţi să-l ajutaţi, puteţi dona orice sumă în unul din conturile deschise la BCR Timişoara:

Ron: RO81RNCB0314008394760001
Euro:RO54RNCB0314008394760002
Cod SWIFT RNCB ROBU
(pentru donaţii din străinătate)
Titular Machedon Ana (mama)

Suma de care avem nevoie este de minim 3.500 EURO, care acoperă o sesiune de terapie şi transportul din Timişoara în Ucraina.

TOTAL DONAŢII

Suma pentru o nouă sesiune de tratament- 3200 EURO
Sunt în cont - 580 de EURO
S-au folosit - 2900 de euro din 3200 primiţi (facturi)

joi, 10 februarie 2011

Primul zâmbet

24.02.2011
               Răzvan a zâmbit prima dată după 6 luni de viaţă. Părinţii care i-au fost alături din primele clipe au avut de aşteptat pâna ca fiul lor să se însenineze la chip prin zâmbete. La naştere nu a plâns imediat, de la 10.30 a.m. şi până la 18.00 p.m. a fost tăcere. Apoi Răzvan a izbugnit într-un plâns care a durat jumătate de an. Într-o zi a plâns 24 de ore şi nu a mâncat nimic, la un moment dat, pe când era în spital, a primit puţin lapte din pipetă şi a început să se mai liniştească.
               Pe lângă starea de agitaţie de fiecare zi, muşchii lui Răzvan au fost puternic contractaţi până la 2 ani şi 4 luni când a început să se mai relaxeze. La început doar puţin, se simţeau efectele terapiei şi apoi treptat perioadele de relaxare s-au mărit. De un an de zile muşchii sunt tot mai destinşi. A ajuns în urma stimulării să-şi ţină capul mai bine şi chiar reuşeşte să-l ţină drept pentru o perioadă de timp. Încă de la început ţinea gura larg deschisă şi nu putea mesteca sau înghiţi. Prin terapia Vojta s-au activat muşchii masticaţiei şi a ajuns să-şi ţină gura închisă normal, se poate observa diferenţa în primele poze de pe blog.
               Stimularea polisenzorială şi grija permanentă a celor din jurul lui au început să-şi facă simţite efectele. Răzvan este mai prezent decât în primele luni de viaţă, auditiv este foarte atent. Poezia spusă de mama "Un pitic atât de mic / făcea baie-ntr-un ibric" şi cântecelul "Un elefant se legăna pe o pânză de paianjen" cântat de Gina, prietena familiei, sunt primele la care Răzvan a reacţionat. Acum, sirenele salvării, cântecele pentru copii, vocea de la celălalt capăt al telefonului sunt sunete pe care el le ştie şi fie zâmbeşte, fie se linişteşte sau râde cu gura pâna la urechi de parcă ar fi cel mai sănătos copilaş.
               Când se găseşte într-un mediu străin, cu mulţi stimuli, Răzvan se manifestă prin agitaţie. Aşa se întâmpla şi până acum un an când el şi mama lui circulau cu mijloacele de transport în comun. Ca să stea liniştit pe tot parcursul drumului, mama îi cânta la ureche. Din fericire, acum transportul este asigurat de protecţia persoanelor cu handicap (ANPH).
                Dacă e să vă întâlniţi cu Răzvan să ştiţi că se bucură când îi vorbiţi sau îi cântaţi, o să vedeţi cât de vesel poate să fie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu