Ne-am întors

28.03.2011
Dragii noştri,

Daţi-ne voie să ne adresăm aşa familiar pentru că ne-aţi devenit dragi şi vă simţim aproape chiar dacă cu unii dintre voi ne întâlnim doar prin intermediul blogului.

A fost o perioadă încărcată de când ne-am întors de la Oradea şi nu am reuşit să postez, dar mi-am dorit să ştiţi că sesiunea aceasta de tratament a fost reuşită. Sunt mulţumită de cum a răspuns Răzvan la tratament şi a fost mare uşurare că nu a răcit cât timp am stat în centru. Ca să fim siguri ne-am luat măsuri: nu am făcut şedinţele în bazin, iar la plimbare ieşeam bine înfofoliţi. Am remarcat, ca şi în alte dăţi, că lucrăm eficient pe minge, ceea ce mă face să continui acest exerciţiu şi acasă. În cele trei săptămâni petrecute la Oradea am reuşit să cunoaştem mămici şi copilaşi drăguţi şi chiar să legăm prietenii. Răzvan a fost luat sub aripa protectoare a lui Robert, care l-a amuzat, i-a citit poveşti şi a petrecut destul timp cu el. În curând încărcăm şi poze.

Reîntorşi acasă nu am scăpat de răceală. Încă din primele zile Răzvan a început să dea semne şi l-am trecut imediat pe tratament la care ştiu că răspunde bine. Am fost nevoiţi să amânăm sesiunile de Vojta şi mersul la grădi pentru o săptămână. Din cauza bolii nici acasă nu am putut face prea mult exerciţiile. Dar, în timpul acesta a venit şi o veste bună, am primit aprobarea pentru cumpărarea unui cărucior potrivit pentru Răzvan, care să îi susţină corect coloana şi să mă ajute la deplasări prin oraş. Ştiu că am testat la Oradea un astfel de cărucior şi am văzut cât de bine şi de confortabil stă Răzvan în el şi mă gândeam atunci ce bine ar fi să avem şi noi un cărucior aşa bun. Dumnezeu a mijlocit şi în curând nădăjduim să-l primim. 

Acum suntem bine, ne-am reluat programul de săptămâna aceasta. Este puţin mai greu deoarece maşina de la Direcţie care ne asigură transportul în fiecare zi de acasă la grădiniţă şi înapoi a rămas fără combustibil. Va trebui să plec cu o oră mai repede ca să ajung la timp. Asta va fi până la sfârşitul săptămânii.

Vă mulţumesc pentru mesajele de încurajare primite pe e-mail sau transmise prin cunoscuţi. M-am bucurat să văd că în perioada cât am fost plecaţi la Oradea s-au mai strâns bani în cont. Sunt acum (28.03.2011) echivalentul a 600 de euro. Vă mulţumim tuturor. Ne-am permis ca în semn de recunoştiinţă să alcătuim o rubrică separată de mulţumiri. Dumnezeu să vă răsplătească pentru darul vostru.