Mai ştiţi că am fost la Oradea, puteţi citi mai sus despre ce am făcut acolo şi cum ne-a fost. Se întâmpla în februarie la sfârşit cât încă era zăpadă şi frig afară. Vă promiteam fotografii cu Răzvan şi prietenul lui Robert, un băieţel simpatic care s-a lipit de Răzvan şi au fost nedespărţiţi pe tot parcursul sejurului. Robert i-a citit poveşti, l-a drăgălit, au ieşit împreună în zăpadă, i-a cântat la xilofon descoperind cât de mult îi place lui Răzvan muzica. Iar Răzvan îi răspundea cu hohote de râs şi cu bună dispoziţie. Ce mai, o prietenie sinceră plină de afecţiune.
"Răzvan, să ştii că sunt lângă tine!"
băieţii în pijamale la o porţie de râs înainte de culcare
"Vine goanga pâş, pâş, pâş!"
după baie mami mă înfofoleşte, stilul sărmăluţă
freză de seară
acasă
Acasă, la scurt timp după de ne-am întors aveam să ne bucurăm mult de vizita neaşteptată a lui tati, care a putut veni cu lucrul în ţară şi a rămas pentru câteva zile. Am fost destul de ocupat după cum vedeţi şi încă nu v-am dat toate veştile bune :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu